Monografie

Cea dintâi menţiune documentară a satului Sârbi este din perioada septembrie 1602-12 august 1603, când „… marele spătar Bosioc (Bosie - Bosieni - Bozieni?!) cumpără de la Toader Turcea şi cu cneaghina lui, Nastasia, fiica lui Grigore Udrea… parte de ocină din satul Sârbi, pe Başeu, a treia parte din jumătate de sat, pentru 200 de taleri număraţi…”[1].

Conţinutul documentului sugerează faptul că partea de sat în discuţie trecea la acea dată în stăpânirea celui de al treilea stăpân, cel puţin; deci satul datează din a doua jumătate a sec. al XV-lea sau cel mai târziu din prima parte a secolului al XVI-lea. Credem că iniţial aici a fost o slobozie întemeiată cu oameni aduşi din afara hotarelor ţării, probabil din sudul Dunării, din care mai cunoscuţi erau sârbii, de unde s-a dat şi numele aşezării, dar nu este exclus ca numele satului să aibă la origine un patronimic, Sârbu. Unele dintre satele mici sau seliştile menţionate pe moşia Sârbi ca Dreslivele, satul lui Giurgiu etc., sunt menţionate de la 14 august 1432[2], realitate care îndreptăţeşte supoziţia de mai sus.

La 3 septembrie 1603, „Ieremia Movilă vv. întăreşte răscum­pă­ra­rea ocinii din Sârbi de către Teodosia, jupâneasa lui Grigore Udrea de la Bosioc vel spătar, cu 300 taleri de argint…”[3].

În această perioadă erau stăpâni în moşia Sârbi familiile Udrea, Murguleţ şi Turcan. Familia Udrea stăpânea a treia parte din sat, partea din „… gios…”[4].

În timpul domniei lui Ieremia Movilă, satul Sârbi este menţionat între daniile lui Toader Movilă către mănăstirea Pantrocrator[5], ctitoria sa de la Burdujeni.

În moşia Sârbi sunt menţionate 12 selişti sau sate şi începând din 13 septembrie 1625[6], când postelnicul Toma Cantacuzino primeşte întărire pentru a patra parte din Bodeşti, prin cumpărări succesive, aproape întreaga moşie Sârbi, cu toate seliştile, ajunge în stăpânirea acestuia, de la care satul Sârbi va trece în stăpânirea lui Velicico Costin, căsătorit cu Catrina, fiica lui Toma (Cantacuzino) vornicul, apoi în stăpânirea personală a domnului I. Mihai Racoviţă (Cehan) de la care trece în stăpânire mănăstirească iar fiul acestuia, Ştefan Racoviţă vv închină mănăstirile Precista, din Roman şi proorocul Samul din Focşani, cu toate moşiile lor, spitalului Sf. Spiridon din Iaşi, în a cărei stăpânire au rămas, în mare parte, până în 1919-1922.

Cea dintâi biserică menţionată în satul Sârbi este cea construită din bârne de lemn în 1796[7] dar în 1774 la Sârbi activau preotul Toader şi dascălul Ştefan[8]. Biserica actuală, din zid de cărămidă, a fost construită în perioada 1939-1956 prin strădania preoţilor V. Neculau, V. T. Nichilciuc şi Aurel Coţovanu, cel care a finalizat lucrările şi la 10 noiembrie 1957 s-a sfinţit de către Î. P. S. Iustin, mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, de atunci.

Preoţii slujitori: pr. Toader, C. Cocoranu, Gh. Ştefănescu, V. Neculau, V. Th. Nichilciuc, I. Ioniţă, I. Lojniţă, Aurel Coţovanu (1956-1991), D. Mateciuc (1991-31 dec. 1998), C. Şaramet.

Cea dintâi şcoală menţionată la Sârbi este cea care funcţiona în anul 1860, sub conducerea dascălului Gh. Biciuşcă[9]. Şcoala organizată în formă modernă îşi începe activitatea la 21 februarie 1865, cu pr. George Ştefănescu, ca învăţător[10]. Această şcoală a funcţionat la Sârbi până la 25 mai 1881, când şcoala cu acelaşi învăţător este transferată în satul Hăneşti. La 24 decembrie 1882 locuitorii satului Sârbi şi subprefectul de plasă cer înfiinţarea şcolii din satul Sârbi, de la 1 ianuarie 1883 şi recomandă ca învăţător pe Vasile Dimitriu, care a funcţionat învăţător 6 ani la Dersca şi 2 ani la Vlăsineşti[11].

Şcoala a funcţionat în casele unor săteni până în 1911, când s-a dat în folosinţă localul propriu. Între anii 1959-1960 s-a construit u nalt local iar între anii 1970-1971 s-a construit localul nou.

În prezent şcoala funcţionează cu clasele I-VIII, cu un număr de 154 elevi de a căror instrucţie şi educaţie se ocupă un număr de 11 cadre didactice.